Cancerul ginecologic poate evolua ani la rând fără simptome evidente, iar multe paciente ajung la medic abia atunci când boala este într-un stadiu avansat. De aceea, prevenția, controalele regulate și testările corecte sunt esențiale pentru depistarea la timp a unor afecțiuni care, tratate precoce, pot fi vindecate.
În interviul următor, dr. George Diaconu, medic primar obstetrică ginecologie, ne explică care sunt cele mai frevente tipuri de cancer ginecologic din România, semnele care ar trebui să trimită o femeie la medic, diferențele dintre testul Papanicolau și HPV, dar și despre felul în care tratamentele moderne au schimbat parcursul pacientelor diagnosticate oncologic.
Care este cel mai frecvent cancer ginecologic în România?
În România, dacă vorbim strict ginecologic, cel mai frecvent este cancerul de col. Într-o creștere alarmantă este și cancerul de endometru și ovarian. Celelalte cancere, cum sunt cele vaginale, vulvare, zona de glandă Bartholin sunt foarte rare.
Cel mai frecvent cancer este cel de col. Total diferit puțin de Europa. În Europa, cancerul endometrial este pe primul loc și cancerul de col este pe loc secund pentru că politicile de sănătate sunt mult mai avansate față de România.
Care sunt primele semne care ar trebui să îngrijoreze o femeie?
Cel mai frecvent simptom, să spunem așa, este sângerarea la contact sexual, între menstruații sau sângerarea la menopauză. Este un criteriu important pentru care pacienta trebuie să se prezinte la un consult medical indiferent de vârstă sau statut social. Vorbim de durerea pelvină fără etiologie, de scăderea în greutate nedorită, excesivă, adică neintenționată. Mai vorbim de anumite modificări ale secrețiilor vaginale, dar, ce e important, pacientele să nu se sperie dacă situațiile sunt izolate. Nu înseamnă că au cancer sau pot dezvolta așa ceva. Important să meargă la medic, să facă un consult în cabinet, să fie evaluate complet și optim.
Amețeala, oboseala, căderea părului sau slăbirea bruscă pot indica afecțiuni grave?
Nu. Ele pot fi semne, într-adevăr, întâlnite la pacienții oncologici, dar, de cele mai multe ori, tot ce s-a enumerat are legătură cu alte cauze, cum este anemia, epuizarea, dereglările hormonale, anumit status în momentele respective în care pacienta are o întâmplare în viață, dar nu neapărat. Adică nu ne ducem cu gândul și nu trebuie să mergem la extrem cu astfel de gânduri ale pacientelor.
Există tipuri de cancer care evoluează fără simptome?
În sfera ginecologică, de cele mai multe ori, cam toate cancerele evoluează fără simptom. Cel mai tăcut este cancerul ovarian, pentru că el poate sta până la niște stadii mai avansate fără niciun fel de simptome. Celelalte cancere le cunoaștem, cel de col, endometru, la fel, nu au simptom în primele stadii.
Cât de important este controlul ginecologic anual?
Este cel mai important lucru în prevenție. Fără un control regulat, de rutină, pacienta nu poate depista din timp anumite modificări, leziuni sau particularități care nu înseamnă neapărat că vor ajunge în cancer, dar diagnosticate și tratate la timp, fac astfel încât să oprească acest proces, acest lanț care poate duce către cancer.
Ce diferență este între testul Papanicolau și testul HPV?
Clasica întrebare. Nu sunt aceleași lucruri. Testul Papanicolau testează modificările de la nivelul celulei, pe când testarea HPV identifică dacă la nivelul acestor celule există infecția cu HPV.
De cele mai multe ori, există o confuzie chiar și în rândul cadrelor medicale. Nu vorbim de ginecologie, dar, în general, de alte specialități.
Nu sunt aceleași lucruri. Screening-ul, inclusiv din 2024, în România, este doar pe partea de HPV. Pap testul, fiind necesar în completare. Deci nu mai este Papanicolau cel care trebuie făcut inițial.
Cât de des ar trebui făcute aceste teste?
Depinde de vârstă și de istoricul personal al fiecărei paciente. În principiu, ele se fac în România în mod regulat. Cel puțin Papanicolau anual, dar recomandările europene sunt cu totul altele. În general se fac la 3-5 ani. Mai ales la o pacientă după 30 de ani, care are o testare făcută înainte cu HPV și regulat un consult ginecologic, ele se pot face personalizat undeva la 3-5 ani.
Chit că vorbim de HPV sau de Papanicolau e foarte important și vreau să punctez lucrul ăsta: în cazul în care pacientele au factori de risc, imunitate scăzută sau o anumită particularitate, aceste testări se fac personalizate. Adică pot fi făcute și la șase luni și la un an. Dar, dacă vorbim de screening sau de rutină, ele se fac undeva la 3-5 ani.
Care sunt principalii factori de risc pentru tipurile de cancer ginecologic?
Aici avem principalul factor pentru cancerul de col și nu 100%, dar 99%, este virusul HPV. Deci este unul dintre principalii factori pentru cancerul de col. La cancerul de col se mai adaugă și debutul vieții sexuale precoce, schimbarea partenerilor (parteneri multipli sexuali), imunitate proastă, fumatul.
Dacă vorbim de cancerul de endometru, vorbim de obezitate (excesul ponderal), tensiune, diabet, expunere la estrogen îndelungat pentru anumite afecțiuni, menopauză tardive. O pacientă care intră după 55 de ani la menopauză are un risc mai crescut pentru a dezvolta cancerul de endometru.
Dacă vorbim de cancerul de ovar, de cele mai multe ori genetica și mai există partea aceasta de femei care nu au născut. E un factor de risc asociat cancerului ovarian.
Cum arată astăzi tratamentul pentru cancerele ginecologice?
Tratamentul astăzi este mult mai modern, este mai puțin invaziv. Pe de o parte, că le diagnosticăm în stadii incipiente. Dacă vorbim de stadii incipiente, de cele mai multe ori, vorbim de tratamente minim invazive, chirurgie minimă.
Vorbim de stadii avansate, de cele mai multe ori. A progresat tratamentul și de aici ne rezumăm strict la chimioterapie, radioterapie, brachioterapie, anumite terapii țintite hormonal, dar nu mai suntem atât de extensivi cu chirurgia, pentru că standardele au evoluat și ghidurile noastre s-au tot schimbat în ultimii ani.
Tratamentele moderne sunt mai blânde cu pacientele din punct de vedere al efectelor adverse? Care sunt efectele care le sperie cel mai tare pe paciente și care sunt cel mai des întâlnite?
Din păcate, prima și singura întrebare este cea legată de păr, dar într-adevăr mai sunt și alte efecte secundare, cum ar fi slăbirea în greutate, modificări asupra corpului, dar partea aceasta de alopecie, pierderea părului este cea mai frecventă întrebare.
Într-adevăr printre efectele secundare la anumite paciente, foarte important, la anumite stadii cu un anumit răspuns hormonal asupra cancerului. Dacă vorbim de stadii incipiente în care nu se face nimic de așa ceva, nu avem parte de astfel de efecte secundare. De cele mai multe ori pacienții noștri oncologici uită că au avut cancer și vor fi ca niște oameni obișnuiți doar având această, să spunem așa, istorie, antecedent de cancer, dar fără să fie un efect asupra vieții personale.
Unul dintre efecte este căderea părului. Când debutează, de obicei, odată cu începerea tratamentului?
De cele mai multe ori debutează la câteva săptămâni, undeva chiar și după o lună de zile, dar în principiu la 2–3 săptămâni încep modificările acestea asupra alopeciei. De cele mai multe ori nu le putem preveni, dar putem să avem ajutor asupra pacientelor în anumite circumstanțe.
Cât de mult afectează căderea părului starea emoțională a pacientelor?
Dacă inițiezi un tratament și te doare abdomenul, te doare, în esență. Poate că trece. Iei un calmant, mai faci ceva, dar când începe să-ți cadă părul, viața socială este cea mai afectată și de cele mai multe ori pacientele sunt drastic afectate de acest subiect, chiar având decăderea psihologică din motivul acesta. Pacientele sunt îndrumate să fie chiar consiliate psihologic, inclusiv înainte de începerea procedurii, ca să știe la ce să se aștepte.
Ce le recomandați pacientelor pentru protejarea părului în timpul tratamentului?
De cele mai multe ori nu avem cu ce să protejăm, dar sunt câteva reguli. De exemplu, la pacienții care au părul mai lung, eu le recomand să înceapă să aibă o tunsoare mai scurtă, să folosească anumite produse, la momentul respectiv, mai blânde, cu agresiune cât mai mică asupra scalpului.
Sunt și tot felul de tehnici care ajută la răcirea scalpului. Sunt mai folosite în anumite clinici ca să prevină o accentuare rapidă a alopeciei sau, din contră, să nu fie impactul psihologic, atât de mare și rapid.
Ce greșeli fac cel mai des femeile când vine vorba de prevenție?
Printre cele mai frecvente greșeli este lipsa controlului ginecologic anual. Adică un control de rutină, făcut la timp, poate să ajute enorm.
Vorbim de pacientele care știu de anumite afecțiuni și lipsa întârzierii deciziei asupra acelei afecțiuni. Vorbim de prevenția primară în anumite tipuri de cancer, cum este și vaccinarea.
Vaccinarea poate să ajute și să scadă drastic posibilitatea de a crea leziuni asupra colului. Deci în consecință vorbim de decizia amânării la simptom, consult sau anumite circumstanțe.
Cât de mult cresc șansele de vindecare dacă boala este depistată devreme?
Foarte mult. Un diagnostic precoce, cu o leziune precoce asupra colului, endometriului, ovarului, sferei genitale, cu o chirurgie minimă sau un tratament minim, poate să ajute enorm. Adică pacientul respectiv să nu dezvolte acea afecțiune niciodată.
Ceea ce este foarte important de menționat, pentru că prevenția este cea mai importantă și tratamentul la timp poate să ducă la niște beneficii foarte mari.
Știu că în vremurile noastre este costul acesta un factor, dar să știți că un pacient cu o leziune minimă, precanceroasă, este mult, mult mai ieftină decât un tratament care înseamnă oncologic, care înseamnă foarte mult. Nu mai vorbim de bani, vorbim de ani, de viață, de sănătate, de alte lucruri.