Strănuturi repetate, nas înfundat, ochi roșii sau senzația de presiune în zona feței, toate pot fi semne ale rinitei alergice, o afecțiune tot mai frecventă care afectează aproape jumătate din populație. Deși mulți pacienți o tratează ca pe o simplă răceală, rinita alergică este o problemă complexă ce necesită diagnostic corect și management personalizat.
Despre simptomele caracteristice, factorii declanșatori și cele mai eficiente opțiuni de tratament, ne explică dr. Ileana Ionescu, medic specialist în otorinolaringologie.
Care sunt simptomele cele mai frecvente ale rinitei alergice și cum pot fi recunoscute de pacienți?
Rinita alergică și, în general, bolile alergice sunt foarte răspândite în populația generală. Afectează aproximativ 50% din populația generală. Simptomele rinitei alergice la nivelul căilor respiratorii superioare sunt foarte ușor de recunoscut: înfundarea nasului, adică obstrucția nazală, scurgeri de secreții din nas caracteristice, și anume sunt secreții seroase, sunt lichide și sunt abundente.
Alte manifestări sunt strănutul, înfundarea nasului, tulburări ale funcției olfactive, și anume afectarea funcției mirosului. Mai putem întâlni manifestări alergice învecinate la nivel ocular - ochi roșii, mâncărimi oculare, hiperlacrimație.
Ce opțiuni de tratament există pentru afecțiunile respiratorii?
În primul rând, identificarea alergenului, care se face printr-un consult alergologic cu teste de sânge și teste cutanate. Când s-au identificat alergenii, se face profilaxia expunerii la acel alergen, și anume evitarea expunerii în mediul de viață al pacientului la acel alergen. Acest lucru se poate face, în cazul alergenilor din mediul extern, prin menținerea ferestrelor închise, evitarea uscării rufelor în aer liber. În cazul alergenilor de interior, spălarea frecventă a suprafețelor din casă, înlocuirea frecventă așternuturilor, evitarea contactului cu animalele de casă, dacă pacientul este alergic la animalele de casă, de exemplu. Scăderea umidității aerului pentru a preveni apariția mucegaiului. În acest caz este indicată folosirea unui dezumidificator.
Tratamentul medicamentos cuprinde mai multe clase de medicamente: antihistaminicele orale și topice. Antihistaminicele orale se administrează sub formă de comprimate. Antihistaminicele topice se pot administra sub formă de picături nazale sau a unor spray-uri nazale. Decongestionantele nazale se administrează intranazal sub formă de picături sau spray-uri nazale. Dezavantajul lor este că nu pot fi folosite pe termen lung pentru că dau dependență. O altă clasă de medicamente folosită în tratarea alergiilor sunt corticosteroizii topici, care se administrează sub formă de spray-uri nazale și care controlează manifestările alergice la nivelul căilor respiratorii superioare.
O altă terapie folosită în bolile alergice este imunoterapia sau desensibilizarea, care este realizată de către medicul alergolog. Terapia biologică presupune folosirea unor blocanți de receptori de interleukine și care cuplează manifestările alergice. Dezavantajul acestor terapii biologice este că se administrează într-un mod invaziv, subcutanat. De aceea, există riscul de apariție a unor reacții adverse la nivelul locului administrării.
Terapia chirurgicală este indicată atunci când terapia medicamentoasă a fost ineficientă. Se adresează, în principal, polipozei nazale, care apare frecvent în cazul pacienților alergici. Ea presupune ablația polipilor din fosele nazale.
Intervenția chirurgicală, evident, are riscuri. Se poate realiza cu anestezie locală sau cu anestezie generală. Are anumite limite în funcție de comorbiditățile pacientului. Complicațiile postoperatorii trebuie luate în considerare: sinechii, septoturbinare, sângerări postoperatorii, recidiva polipozei nazale. De asemenea, pacientul trebuie să fie dispensarizat alergologic pe toată durata vieții lui pentru a controla manifestările alergice și pentru a preveni apariția polipozei nazale.