0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
19 ianuarie 2026 (acum 8 luni)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Crizele de plâns, izbucnirile de furie sau reacțiile impulsive ale copiilor și adolescenților sunt adesea privite ca probleme de comportament. În realitate, ele sunt semnale clare că sistemul emoțional este suprasolicitat. Copiii nu au încă maturitatea neurologică necesară pentru a-și regla singuri emoțiile intense, iar adolescenții, deși par independenți, au nevoie în continuare de sprijin emoțional.
Psihologia modernă subliniază importanța unui proces esențial în dezvoltarea emoțională: reglarea emoțională cu sprijinul adultului. Acesta este un mecanism prin care copilul învață, pas cu pas, să se liniștească și să facă față emoțiilor dificile, având alături un adult calm și empatic.
Ce înseamnă reglarea emoțională cu sprijinul adultului?
Este procesul prin care adultul devine o „ancoră de calm” pentru copil în momentele de dezechilibru emoțional. Prin prezență, empatie și reacții controlate, adultul îl ajută pe copil să își reducă intensitatea emoțiilor și să învețe, în timp, să facă acest lucru singur.
Într-un articol publicat de Harvard Health Publishing, psihologul Lauren Marchette, specialist în psihologia copilului și adolescentului, explică faptul că acest proces este unul activ, relațional și dinamic. Emoțiile sunt ușor „contagioase”: un adult tensionat amplifică starea copilului, în timp ce un adult calm o diminuează.
De ce nu pot copiii să se calmeze singuri?
Regiunile din creier responsabile de controlul emoțiilor și al impulsurilor nu sunt complet dezvoltate în copilărie și adolescență. Din acest motiv, copiii au nevoie de un sistem nervos extern de sprijin; adică de un adult care să îi ajute să se liniștească atunci când emoțiile devin copleșitoare.
Rolul esențial al adultului
Primul pas nu este corectarea copilului, ci gestionarea propriilor emoții. Un adult care face o pauză, respiră adânc și vorbește calm oferă copilului exact modelul de care acesta are nevoie.
Sprijinul emoțional eficient presupune:
Validarea emoției („Văd că ești foarte supărat”);
Un ton calm și o prezență sigură;
Apropiere fizică sau verbală, dacă este acceptată;
Soluții simple: pauză, mișcare, hidratare, respirație.
În multe situații, siguranța emoțională contează mai mult decât soluția imediată. Reglarea emoțională cu sprijinul adultului nu este o metodă „blândă” care încurajează lipsa limitelor, ci o intervenție esențială pentru dezvoltarea sănătății emoționale. Creierul copilului învață prin relație, iar calmul adultului devine fundamentul pe care se construiește autocontrolul viitorului adult.
Sursa: Harvard Health Publishing
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 5 octombrie 2026
Explorează și articole din celelalte categorii
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
18 martie 2026
acum 6 luni
1.8 mii
4
Somnologie
Dr. Ioana Roman
Medic rezident medicină de familie
14 octombrie 2025
acum 11 luni
5.1 mii
5
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
16 iulie 2026
acum 2 luni
7.6 mii
2
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
13 august 2025
acum 1 an
6.7 mii
2
