Vara aduce cu ea jocul în aer liber, drumețiile și orele petrecute în parc sau la iarbă verde, dar și vizitatorii mai puțin doriți: insectele care mușcă și înțeapă. Odatǎ cu prelungirea sezonului cald, a crescut și expunerea copiilor la căpușe și țânțari.
Înțepăturile de țânțari la copii: ce trebuie să știe fiecare părinte
Virusul West Nile este cea mai relevantă amenințare transmisă de țânțari în această perioadă în România și în restul Europei. Este o zoonoză. Circulă între păsări și țânțari, iar oamenii se pot infecta accidental printr-o înțepătură. În Europa, infecția cu acest virus este în creștere (numǎrul total de cazuri fiind cel mai mare din ultimii 3 ani, inclusiv in România și Italia fiind raportate infecții locale), și ne așteptǎm ca vârful sǎ fie atins în lunile august-septembrie. Nu există tratament specific. Doar îngrijire simptomaticǎ și suportivă, motiv pentru care prevenția rămâne principala armă.
Prevenție
Folosiți plase la ferestre.
Îmbrămintea reprezintǎ bariera fizicǎ între piele și insecte. Îmbrǎcați copilul în haine cu mâneci și pantaloni lungi, de culoare deschisă, în zonele cu vegetație, sau la plimbǎri prin parcuri și pǎduri.
Folosiți plase de țânțari peste cărucior, mai ales pentru sugari.
Protejare adecvatǎ în cazul ieșirilor în aer liber la asfințit și în zori, orele de vârf pentru activitatea țânțarilor.
Mușcătura de căpușă la copil: ce trebuie să știe fiecare părinte
Cele mai relevante boli transmise de căpușe în Europa sunt boala Lyme (borrelioza) și encefalita de căpușe (tick-borne encephalitis - TBE). Boala Lyme se manifestă adesea printr-o erupție circulară, roz-roșiatică (eritem migrator), care apare de obicei la aproximativ o săptămână de la mușcătură (însǎ absența acesteia nu garanteazǎ absența bolii!), se extinde treptat și poate depăși 6 cm în diametru; poate fi însoțită de stare generală alteratǎ, febră sau dureri musculare. TBE afectează sistemul nervos central și poate lăsa sechele neurologice pe termen lung la o parte din pacienți, motiv pentru care vaccinarea este recomandată în zonele endemice. Cele mai multe cazuri sunt raportate în perioada de maximă activitate a căpușelor, între aprilie și noiembrie.
Prevenție
Îmbrăcăminte: pantaloni lungi băgați în șosete, cămăși cu mâneci lungi, culori deschise (căpușele se văd mai ușor pe haine deschise la culoare), pantofi fǎrǎ decupaje.
Evitarea zonelor cu risc: iarbă înaltă, tufișuri, marginile pădurilor (mai ales în plimbări sau tabere).
Repelente aplicate pe pielea expusă.
Verificare corporală completă după fiecare ieșire în natură (mai ales la subraț, în spatele genunchilor, în păr și în zona inghinală, unde căpușele mici trec ușor neobservate).
Cum se scoate corect o căpușă
Când observați o căpușă prinsă de pielea copilului, tehnica de îndepărtare contează la fel de mult ca rapiditatea:
Prindeți căpușa cu o pensetă cu vârf fin, cât mai aproape posibil de piele, chiar la nivelul capului insectei.
Extrageți-o print-o tracțiune fermă și constantă, în linie dreaptă, în sus; fără mișcări de răsucire sau smucituri bruște.
Evitați să strângeți sau să zdrobiți corpul căpușei: o presiune prea mare poate împinge lichide potențial infectate înapoi în piele.
Metodele „tradiționale", cum ar fi vaselină, ojă de unghii, un chibrit aprins ținut lângă căpușă, nu fac decât să irite insecta și pot, de fapt, crește riscul de transmitere; niciuna dintre ele nu ajută la îndepărtare.
La final, spălați bine atât zona mușcăturii, cât și mâinile, cu apă și săpun sau cu alcool sanitar.
Riscul de infecție este foarte mic dacă o căpușă a stat atașată mai puțin de 24 de ore, motiv pentru care verificarea zilnică și îndepărtarea promptă contează enorm.
IMPORTANT! Îmbrăcămintea nu înlocuiește utilizarea repelentelor, deoarece țânțarii pot înțepa prin materiale foarte subțiri sau pot ajunge la pielea neacoperită. Pentru o protecție optimă, se recomandă asocierea hainelor adecvate cu un repelent potrivit vârstei copilului, aplicate conform instrucțiunilor producǎtorului.
Substanțe repelente: ghid pe grupe de vârstă
Sub 2 luni: nu se recomandă niciun repelent chimic pe piele. Protecția se face exclusiv prin plasă de țânțari bine fixată pe cărucior și prin îmbrăcăminte.
Peste 2 luni: DEET (N,N-dietil-meta-toluamida) poate fi folosit. Concentrațiile de 10% par la fel de sigure ca cele de 30%, folosite corect; o concentrație mai mare nu oferă protecție superioară, ci doar o durată mai lungă de acțiune. Nu este nevoie de concentrații foarte mari pentru uz obișnuit la copii. Se recomandǎ evitarea reaplicǎrii excesive, întrucât pot apǎrea iritațiile cutanate.
Icaridin este o alternativă eficientă la DEET: o concentrație de 5% oferă protecție 3-4 ore, iar una de 20% poate ajunge la 8-12 ore. Este bine tolerat de copii, nu conferǎ senzație lipicioasǎ pe piele, nici miros.
Citriodiolul sau uleiul de eucalipt lămâios (OLE) este recomandat de Academia Americană de Pediatrie doar pentru copiii de peste 3 ani.
Permetrinul este mai eficient împotriva căpușelor, eficacitatea acestuia asupra țânțarilor fiind variabila, și se aplică exclusiv pe haine și echipament (nu direct pe piele), în asociere cu repelentul topic.
Reguli generale de aplicare: citiți eticheta produsului, nu pulverizați în spații închise sau lângă mâncare, evitați aplicarea pe răni sau piele iritată, iar la finalul zilei spălați pielea copilului cu apă și săpun pentru a îndepărta repelentul.

Deși mușcăturile de căpușă și înțepăturile de țânțar sunt frecvente în sezonul cald, riscul de îmbolnăvire poate fi redus semnificativ prin măsuri simple și eficiente. Purtarea hainelor adecvate, utilizarea corectă a repelentelor, adaptate vârstei copilului, verificarea atentă a pielii după ieșirile în natură și recunoașterea precoce a semnelor de alarmă sunt pași esențiali pentru prevenirea complicațiilor. Astfel, informarea corectă a părinților rămâne una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție și un aliat important în protejarea sănătății copiilor.
Surse interne:
Surse externe: