Pentru mulți părinți, discuțiile despre educația sexuală sunt incomode și adesea amânate. Pentru adolescenți, însă, întrebările apar devreme, iar răspunsurile nu vin întotdeauna din surse sigure. Între curiozitate, mituri și informații incomplete, nevoia de claritate devine tot mai evidentă.
Am discutat cu dr. Corina Georgescu, medic specialist obstetrică-ginecologie, despre cum și când ar trebui începute aceste conversații, ce rol are medicul în educația tinerelor și care sunt cele mai importante lucruri pe care o adolescentă trebuie să le știe despre propriul corp și sănătatea sa.
De ce ar trebui să discutăm cu copiii despre educația sexuală, în funcție de vârsta acestora?
Este foarte important să avem aceste discuții împreună cu copiii noștri, ca părinți. Este foarte important să aducem copiii la medic. Relația pe care o poate avea medicul cu pacientul este diferită. Este recomandat să vă prezentați la medic împreună cu copilul, fetița, adolescenta.
Am paciente care sunt pacientele mele de mult timp, iar fetițele lor au atins vârsta de 10-12 ani și îmi pun câteva întrebări. Este o regulă raportată la ciclul menstrual, raportată la viața sexuală. Pacientele mele știu că fetele lor au și ele întrebări.
Este bine să avem noi, ca părinți, această discuție cu ele, dar este foarte important să meargă la medic. De la medic primesc informațiile medicale raportate la riscul de sarcină, riscul de apariție a unor infecții cu transmitere sexuală; adică nu vorbim doar despre sarcină, vorbim și despre boli cu transmitere sexuală. Este important de știut cum putem să prevenim aceste lucruri și că există metode posibile care ne pot ajuta.
De ce este important ca fetele să-și cunoască corpul și ca părinții să înțeleagă că educația sexuală nu înseamnă doar discuții despre actul sexual?
Este foarte important să facem diferența dintre actul sexual și informarea din punctul de vedere al unei activități sexuale. Dar noi trebuie să fim informate. Noi, ca femei, trebuie să știm cum funcționează aparatul reproducător, cum ovulăm, cum putem să rămânem gravide, cum putem evita să rămânem gravide, care sunt metodele contraceptive, care sunt metodele de protecție și care sunt riscurile.
Un contact sexual neprotejat nu ne duce neapărat doar la o sarcină. Ne poate duce la boli cu transmitere sexuală. Ne poate duce la anumite infecții care pot fi prevenite. Și, pe lângă faptul că pot fi prevenite, dacă nu le tratăm la timp, le putem transmite mai departe.
Trebuie să învățăm cum ne putem proteja. Trebuie să ne învățăm corpul, să știm cum funcționează un ciclu menstrual regulat, cum îl calificăm ca regulat, cum ne calculăm menstruația. Trebuie să ne cunoaștem menstruația. Există programe speciale pe telefon care ne calculează menstruația. Nu trebuie decât să notăm data când începe menstruația și să nu ne bazăm pe memorie.
Trebuie să știm că un act sexual neprotejat ne poate pune în pericol. Deci, trebuie făcută o diferență foarte clară între a vorbi despre activitate sexuală și a avea contact sexual. Din păcate, este încă un subiect tabu, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Deși copiii știu și citesc, informația medicală este foarte accesibilă acum pentru toată lumea, iar ei, de cele mai multe ori, când pun întrebări, deja știu răspunsul.
Când este recomandat primul consult ginecologic?
Vârsta la care ar trebui să ne prezentăm la un medic este cea corespunzătoare începerii ciclului menstrual. Medicul endocrinolog sau medicul pediatru sunt relevanți în contextul în care vârsta menarhei este, în general, în jurul a 10–12 ani, cu mici variații în funcție de anumite populații. Ulterior, ar trebui neapărat să ne prezentăm la un medic ginecolog dacă ne-am început viața sexuală. Evident, fiind minore, este recomandat să mergem împreună cu părintele sau tutorele legal, de preferat mama, pentru a nu ne simți inconfortabil.
În jurul vârstei de 16 ani, ar fi indicat, în orice caz, să avem o discuție, întrucât, de multe ori, se întâmplă să ne începem viața sexuală și este important să știm cum ne protejăm, cum putem evita anumite riscuri, când ar trebui să începem screeningul Papanicolau și să nu uităm de vaccinarea anti-HPV, care este recomandată înainte de debutul vieții sexuale. Aceasta este, în principiu, inclusă în recomandările medicului de familie și este decontată 100% până la vârsta de 26 de ani.
Totuși, ar trebui să ne prezentăm la consult împreună cu un tutore legal, atunci când suntem minore, fie că apelăm la medicul pediatru, când suntem foarte tinere, sau la medicul endocrinolog, fie la medicul ginecolog.
Un consult nu înseamnă neapărat o examinare locală. Un consult poate fi și o discuție liberă cu un medic. Un consult înseamnă acces la informații.
Un consult nu înseamnă că trebuie să ne simțim presate sau anxioase în legătură cu un anumit aspect. Un consult înseamnă informare: informare de la un medic care ne dorește binele și care ne oferă informații corecte, precum și un cadru în care putem adresa orice tip de întrebări, inclusiv pe cele pe care, uneori, ne simțim inconfortabil să le discutăm cu părinții.
Ce trebuie să știe o adolescentă despre menstruație înainte de apariția acesteia?
Trebuie să știm că menstruația, la început, în primii 1–2 ani, în absența unei patologii, va fi neregulată. Astfel, la început, sistemul de funcționare al uterului și al ovarelor, care determină menstruația, este încă în proces de reglare; prin stimulare ovariană, uterul sângerează și are loc eliminarea endometrului în fiecare lună, conform definiției. În primii ani, cel mai frecvent în primii 1–2 ani, acest ciclu menstrual este neregulat.
Nu este ceva anormal, ci absolut normal. Din punct de vedere hormonal, suntem încă ușor instabile. Până la instalarea unui echilibru, menstruația rămâne neregulată.
Ulterior, dacă aceasta persistă în a fi neregulată, ar trebui să verificăm dacă există o problemă hormonală. În acest context, apare frecvent sindromul ovarelor polichistice, care, fiind un sindrom, necesită mai multe investigații. Nu doar ciclul menstrual neregulat definește această afecțiune. Pot exista și alte patologii endocrinologice asociate.
Prin urmare, ar trebui să știm cum este menstruația, când ar trebui să apară și care sunt caracteristicile normale ale acesteia.
Până aici am discutat despre ciclicitate. Însă menstruația poate fi și dureroasă, caz în care trebuie efectuate investigații, deoarece pot fi asociate și alte patologii. De asemenea, este important să înțelegem cum ne putem proteja și, odată cu apariția menstruației, să luăm în considerare metode contraceptive. În acest context, putem discuta despre metode contraceptive hormonale, precum pilulele contraceptive sau inelul vaginal.
Nu trebuie să uităm că există mai multe opțiuni, inclusiv dispozitive intrauterine (sterilet). De asemenea, montarea unui sterilet poate fi ușor neplăcută, motiv pentru care este important să cunoaștem aceste aspecte în cadrul unei discuții deschise, la un consult medical.
Ce reguli de igienă intimă sunt corecte și care pot face mai mult rău decât bine?
În primul rând, nu ne spălăm în interiorul vaginului. Din păcate, în trecut existau studii clinice care recomandau aceste practici și, posibil, dacă discutăm cu bunica, aceasta are alte informații. Nu se recomandă spălarea intravaginală. Așa cum nu ne spălăm în ochi, nu ne spălăm nici în vagin.
Igiena locală trebuie realizată la exterior, la nivelul labiilor și al vulvei, cu apă și săpun. În ceea ce privește produsele de igienă, se recomandă gelurile intime care nu conțin alcool și nu au parfum, deoarece produsele parfumate pot fi iritante și deshidratante. Există multiple variante care pot fi alese în funcție de tipul de piele. Ideea este să nu usuce zona și să nu o irite prin prezența parfumurilor.
Este recomandat să efectuăm această igienă zilnic, de preferat atât dimineața, cât și seara, pentru a menține zona curată și a preveni riscul unor infecții prin contaminare locală. Organul genital feminin include vaginul, zona perineală și zona anală, iar anumite patologii pot apărea prin contaminare locală, în contextul unei igiene necorespunzătoare.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac tinerii în alegerea metodelor contraceptive?
Cele mai frecvente greșeli în alegerea contracepției sunt acelea în care o alegem singure. Din păcate, fără a generaliza, această situație există peste tot: există un acces foarte facil la metode contraceptive, pe care pacientele și le procură singure din farmacie și, ulterior, neștiind cum să le administreze corect, pot apărea dereglări menstruale, precum sângerări intermenstruale (spotting), dureri abdominale, stare de rău sau amețeală.
Toate aceste manifestări apar în contextul în care nu alegem o metodă contraceptivă potrivită. Din punct de vedere medical, este necesar să se efectueze analize de sânge înainte de inițierea contracepției: analize uzuale, profil hormonal și profil de trombofilie, deoarece poate exista un risc pe care ni-l asumăm fără să îl cunoaștem.
Nu neapărat la vârste tinere apar problemele, însă, ulterior, odată cu înaintarea în vârstă și apariția altor factori de risc, administrarea îndelungată a contraceptivelor poate deveni problematică. Astfel, ceea ce inițial este benefic poate avea, în timp, și efecte adverse.
Orice metodă utilizată în medicină are atât beneficii, cât și potențiale efecte adverse. Dacă acestea sunt cunoscute și monitorizate, riscurile pot fi reduse.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente situații întâlnite, deoarece este metoda cea mai accesibilă. Spre deosebire de alte metode, precum dispozitivul intrauterin (sterilet), care necesită montare de către medic, contraceptivele orale sunt ușor de administrat și, din păcate, ușor de obținut fără recomandare medicală. Tocmai acest acces facil contribuie la utilizarea lor necorespunzătoare.
Ce sunt bolile cu transmitere sexuală și cum pot fi ele prevenite?
Printre metodele contraceptive enumerate, se regăsește și una dintre cele mai sigure și mai simple: prezervativul. Prezervativul este cea mai simplă metodă de contracepție. Deși este posibil să nu ofere un confort de 100%, acesta asigură protecție atât împotriva sarcinii, cât și împotriva bolilor cu transmitere sexuală. În acest context, ne referim atât la infecții vaginale, cât și la infecția cu HPV, una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală.
Protecția nu este absolută, deoarece nicio metodă nu oferă siguranță de 100%, însă prezervativul asigură un nivel important de protecție, contribuind la menținerea sănătății ginecologice.
Este esențial să nu omitem utilizarea prezervativului. Frecvent apare ideea că „nu se întâmplă nimic dacă există un contact sexual neprotejat o singură dată”. În realitate, o astfel de situație se poate repeta, iar ulterior poate conduce la necesitatea unui consult medical din cauza unor probleme.
Aceste probleme pot include modificări ale secreției vaginale sau apariția candidozei. Este important de menționat că aceasta nu este considerată o boală cu transmitere sexuală. Totuși, orice infecție vaginală poate produce un dezechilibru al florei, care, în timp, poate favoriza apariția candidozei. Principalul simptom este reprezentat de prurit și disconfort local.
Candidoza nu apare, în mod obișnuit, ca urmare directă a contactului sexual, ci mai degrabă în contextul unui dezechilibru local, uneori asociat altor infecții.
De asemenea, este important ca, în cadrul unui consult ginecologic, să nu se efectueze doar testul Papanicolau. Conform recomandărilor actuale, se indică atât testarea Papanicolau, cât și testarea HPV, în funcție de vârstă și de frecvența recomandată a screeningului.
În plus, este necesară recoltarea de culturi cervicale pentru identificarea unor infecții precum Chlamydia și gonoreea, respectiv Mycoplasma și Ureaplasma. De asemenea, examinarea secreției cervicale prin teste bacteriologice și micologice este importantă.
În ceea ce privește flora vaginală, aceasta are un rol protector; dezechilibrul ei poate semnala prezența unor infecții și poate contribui la apariția simptomelor, facilitând astfel identificarea altor patologii asociate.
Ce riscuri medicale există atunci când viața sexuală începe fără informare corectă?
Principalul și cel mai important risc este acela de a obține o sarcină nedorită. Aceasta afectează, din punct de vedere emoțional, atât copilul, cât și mama. Mă refer la copil ca fiind fetița gravidă și la mama acesteia. Vorbim, așadar, despre o sarcină la o minoră. Este o decizie foarte dificilă, fie că este vorba despre întreruperea sarcinii, fie despre continuarea acesteia.
Este o situație asociată frecvent cu o formă de traumă psihologică. Ne poate afecta pe termen lung, generând sentimente de vinovăție legate de o alegere din trecut. În același timp, pot apărea consecințe asupra fertilității viitoare, existând posibilitatea ca obținerea unei sarcini ulterior să fie mai dificilă.
De asemenea, pot fi contractate infecții care, dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp, pot ascensiona și pot determina afecțiuni precum hidrosalpinx sau endometrită. Acestea se pot manifesta prin durere pelvi-abdominală și pot duce, în timp, la infertilitate. Pe lângă complicațiile pe termen lung, există și disconfortul local și manifestările acute.
În cazul unui test de sarcină pozitiv, este important să nu presupunem automat că este vorba despre o sarcină intrauterină. Există și posibilitatea unei sarcini extrauterine, localizată cel mai frecvent la nivelul trompei uterine.
Această situație poate avea consecințe semnificative. În unele cazuri, sarcina poate fi tratată medicamentos, însă există un risc de recurență. Dacă tratamentul medicamentos nu este eficient, poate fi necesară intervenția chirurgicală, care poate implica îndepărtarea trompei uterine. În acest caz, șansele de a obține o sarcină naturală în viitor sunt reduse. Chiar și în situația conservării trompei, riscul de recurență rămâne.
Aceste aspecte pot avea un impact atât psihologic și emoțional, cât și anatomic, asupra fertilității viitoare. Cu toate acestea, nu toate contactele sexuale neprotejate duc la astfel de complicații. Este esențial, însă, să fim corect informate despre existența acestor riscuri și să luăm măsuri pentru a le preveni.
Cum ar trebui părinții să abordeze discuțiile despre educația sexuală cu copiii?
Ar fi de dorit să fim cât mai deschiși, chiar într-un context în care acest lucru este dificil.
Aș recomanda ca, în situațiile în care nu putem avea această discuție cu copilul — nu din lipsa dorinței, ci pentru că este un demers dificil — să apelăm la o persoană potrivită. Nu orice specialist este potrivit pentru oricine, însă există întotdeauna un medic compatibil, cu care se poate construi o relație pe termen lung și care poate deveni medicul copilului. Acesta îl poate informa încă de la o vârstă fragedă, astfel încât copilul să cunoască riscurile, să înțeleagă metodele de protecție și să aibă încredere că, în cazul apariției unei probleme, există un profesionist care îl poate ajuta.
Prin informare, pot fi prevenite situații neplăcute, atât pentru părinți, cât și pentru copil, mai ales în contextul în care adolescenții trec prin schimbări hormonale semnificative. Este important să încercăm să prevenim astfel de situații.
De asemenea, nu ar trebui să permitem ca stigma asociată discuțiilor despre viața sexuală să afecteze relația cu copilul.