Se numește spondiloartrită axială și afectează în principal coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace, iar diagnosticul este pus, în medie, după 6–8 ani, notează Corriere Della Sera, care prezintă într-un articol cum ne putem menține funcționali și încetini progresia bolii.
Ai 30-40 de ani și te confrunți cu o durere cronică de spate, dar și de dureri la genunchi, glezne, coate, însoțite de rigiditate articulară dimineața și o senzație constantă de oboseală, până într-acolo încât devin dificile și cele mai simple mișcări precum ridicatul din pat, îmbrăcatul sau legatul la pantofi? Ei bine, acestea sunt simptomele cele mai comune ale spondiloartritei axiale (cunoscută anterior ca spondilită anchilozantă), o boală inflamatorie cronică care este, în medie, diagnosticată cu o întârziere de 6–8 ani. De aceea, este esențială recunoașterea timpurie a semnalelor de alarmă și consultarea unui specialist, deoarece un diagnostic precoce face diferența, ajutând la o mai bună gestionare a bolii și la îmbunătățirea calității vieții.
Spondiloartrita axială (axSpA) este o boală inflamatorie cronică progresivă care afectează în special coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace, care leagă partea inferioară a coloanei de pelvis. Spre deosebire de alte tipuri de dureri de spate, în cazul axSpA, durerea și rigiditatea se ameliorează cu mișcarea și se agravează în repaus. Dacă nu este tratată, boala poate duce la durere cronică și mobilitate redusă.
Simptome
Simptomul principal este durerea la nivelul coloanei vertebrale și al articulațiilor sacroiliace, cauzată de inflamația cronică.
Alte simptome variază de la o persoană la alta, dar cele mai comune sunt:
debutul simptomelor înainte de 45 de ani;
durere lombară persistentă mai mult de 3 luni;
durere și rigiditate (în special dimineața), care se ameliorează cu activitatea fizică, dar se agravează în repaus.
Persoanele afectate de axSpA pot avea și:
artrită inflamatorie la articulațiile periferice mari (cel mai des genunchii);
entezită (inflamația inserțiilor osoase ale tendoanelor și ligamentelor);
uveită (inflamația uveei, care este stratul ocular format din iris, corp ciliar și coroidă);
psoriazis;
boală inflamatorie intestinală.
Diagnostic
În prezent nu există criterii diagnostice clare pentru această boală, astfel că diagnosticul – de regulă întârziat cu 6–8 ani de la apariția primelor simptome – se bazează pe:
istoricul medical;
rezultatele analizelor de laborator (inclusiv nivel crescut de proteină C reactivă);
prezența sacroileitei (inflamarea articulației sacroiliace, care face legătura între coloana vertebrală inferioară, numită sacrum și osul pelvisului, denumit ilium).
Chiar și mișcările simple devin o provocare
Pentru cei care suferă de această boală, și cele mai banale gesturi cotidiene pot deveni obstacole reale: ridicatul din pat, îmbrăcatul, legatul șireturilor. Cu toate acestea, mulți oameni nu au auzit niciodată de această afecțiune.
Activități zilnice dificil de realizat
Sculatul din pat dimineața: rigiditatea matinală îngreunează statul în picioare sau chiar mișcările simple fără durere;
Igiena și îmbrăcatul: îmbăierea, spălatul părului sau tăierea unghiilor de la picioare cer efort suplimentar; chiar și îmbrăcarea unui tricou sau pieptănatul pot provoca frustrare.
Condusul sau mersul pe bicicletă: întoarcerea capului pentru verificarea unghiurilor moarte este aproape imposibilă, necesitând ajustări, cum ar fi oglinzi speciale.
Privitul în sus: ridicarea unei genți într-un compartiment de avion sau luarea unui obiect de pe un raft înalt este epuizantă.
Privitul în lateral înainte de a traversa strada: mobilitatea redusă a gâtului necesită întoarcerea completă a corpului pentru verificarea traficului.
Îngrijirea altora: ridicarea unui copil, joaca pe podea sau strângerea jucăriilor este fizic istovitor.
Interacțiunile sociale: poate fi stânjenitor să explici de ce nu poți întoarce capul spre cineva care îți vorbește.
Treburile casnice: activități precum ștersul podelei, măturatul sau curățatul geamurilor solicită excesiv spatele, gâtul și umerii.
Oboseala: forțează renunțarea la planuri, anularea angajamentelor sau explicarea incapacității de a face lucruri care altădată erau ușoare.