0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
4 decembrie 2025 (acum 2 zile)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Accidentul vascular cerebral reprezintă un moment critic în viața pacientului, iar recuperarea sa eficientă depinde de intervenția timpurie și de un plan bine structurat. Am stat de vorbă cu Dr. Vlad Tuchel, medic specialist în Medicină Fizică și de Reabilitare, care ne explică când este recomandat să înceapă procesul de recuperare, ce factori influențează prognosticul și care sunt terapiile și strategiile care pot ajuta pacienții să-și recapete independența și funcționalitatea.
Când ar trebui să înceapă procesul de recuperare după un accident vascular cerebral?
Din punctul meu de vedere, recomandăm pacienților ca recuperarea să înceapă încă din faza acută, imediat după evenimentul cardiovascular. În primă fază, încercăm să prevenim complicațiile care pot apărea secundar imobilizării la pat. Vorbim aici despre escarele de decubit, pneumonia de decubit, redorile articulare, hipotrofiile sau contracturile musculare. Acesta este principalul obiectiv la început. Ulterior, în fazele subacută și cronică, programul de recuperare devine din ce în ce mai complex, în funcție de deficitul pe care pacientul îl înregistrează.
Ce factori influențează prognosticul de recuperare?
Factorii care influențează recuperarea pot fi împărțiți în două mari categorii: factori care influențează pozitiv și ne ajută în procesul de recuperare și factori care influențează negativ.
Dintre cei negativi, în primul rând vorbim despre complianța pacientului. Multe lucruri vin la pachet cu accidentul vascular cerebral: sunt pacienți afazici sau pacienți care rămân cu tulburări cognitive și, în aceste condiții, un pacient necooperant va îngreuna semnificativ prognosticul recuperator. Un alt factor negativ este severitatea leziunii. Cu cât amplitudinea zonei ischemice sau aria hemoragică este mai mare, cu atât deficitul pacientului este mai semnificativ și, implicit, recuperarea va fi mai dificilă.
Pe de altă parte, factorii care influențează pozitiv recuperarea includ complianța pacientului – un pacient motivat, care își dorește să lucreze și să se reintegreze social și profesional, ajută foarte mult procesul terapeutic. De asemenea, suportul familial este extrem de important. Sesiunile pe care le facem cu pacienții în spital nu sunt niciodată suficiente, iar după externare este necesar ca aceștia să continue exercițiile la domiciliu. Pentru acest lucru, sprijinul familiei și al celor din jur este esențial pentru facilitarea reintegrării în familie și în societate.
Cât durează recuperarea după un AVC?
Răspunsul la această întrebare este foarte dificil de formulat. Nu există o perioadă standard sau fixă. Durata recuperării diferă de la pacient la pacient, în funcție de severitatea deficitului motor – de la pareze până la plegii –, de restantul funcțional pe care pacientul îl păstrează și, bineînțeles, de patologiile asociate. De fiecare dată, încă din prima sesiune de recuperare, încercăm să informăm pacientul și să îl ajutăm să conștientizeze faptul că întregul protocol de recuperare se va întinde pe o perioadă lungă de timp. Vorbim despre șase luni, un an sau chiar doi ani până la recâștigarea funcționalității.
Gradul de deficit cu care pacientul va rămâne poate varia semnificativ. Sunt pacienți care se recuperează aproape complet și se pot reintegra social și profesional, dar există și pacienți care, în ciuda tuturor intervențiilor, rămân cu un deficit destul de mare. Obiectivul nostru este, în principal, creșterea independenței pacientului, astfel încât acesta să se poată descurca singur în activitățile zilnice. În cazul pacienților tineri, urmărim și reintegrarea profesională sau, dacă este necesar, o reorientare profesională atunci când meseria pe care o aveau anterior nu mai poate fi practicată după accidentul vascular.
Ce tipuri de terapii de reabilitare sunt recomandate pacienților post-AVC?
Cele mai accesibile variante de terapie, inclusiv pentru domiciliu, rămân kinetoterapia și masajul. Vorbim despre posturări și mobilizări care au rolul de a păstra tonusul muscular și mobilitatea articulară. Acestora li se pot asocia tehnici de electroterapie. Ne folosim de acțiunea curenților electrici și de termoterapie, aplicând căldură sau rece, în funcție de obiectivele terapeutice.
În fazele mai avansate, putem apela la terapia robotizată, utilizând diverse dispozitive și roboți, în special pentru reabilitarea mersului și pentru a readuce pacientul în ortostatism.
De asemenea, putem beneficia de ajutorul logopedului pentru reeducarea vorbirii și a deglutiției. Toate aceste intervenții, integrate, oferă o paletă largă de opțiuni terapeutice, toate direcționate către aducerea pacientului la un nivel funcțional cât mai apropiat de cel anterior accidentului vascular.
Se recomandă administrarea de acizi grași de tip Omega 3-6-9?
Suplimentele alimentare sunt nelipsite din protocolul recuperator. Pacientul care suferă un accident vascular cerebral și traversează o perioadă de imobilizare la pat, în momentul în care inițiem kinetoterapia și mobilizarea, are nevoie de resurse suplimentare. Dieta, de cele mai multe ori, nu este suficient de corectă sau de variată, astfel că aceasta trebuie completată cu suplimente alimentare, pentru a susține și accelera procesul de refacere după evenimentul acut.
Care sunt cele mai importante obiective ale recuperării în primele luni post-AVC?
În prima fază, încercăm să limităm riscurile și să reducem, pe cât posibil, riscul de recidivă, precum și să prevenim complicațiile care apar secundar imobilizării la pat. În fazele acută și subacută, majoritatea pacienților sunt imobilizați pentru o anumită perioadă, iar prin posturări corecte și mobilizări pasive încercăm să prevenim pierderea masei musculare, să menținem mobilitatea articulațiilor și să evităm apariția escarelor și a pneumoniei de decubit.
Pe măsură ce pacientul capătă forță musculară și devine capabil să se descurce singur, complexitatea programului de recuperare crește progresiv, fiind permanent adaptată stării pacientului și patologiilor asociate.
Ce recomandați pacienților pentru a menține progresele realizate în recuperare?
Aceasta este una dintre principalele probleme întâlnite în practica clinică. Încercăm să îi ajutăm pe pacienți să înțeleagă faptul că protocolul inițiat în spital, pe durata celor două-trei săptămâni de internare, reprezintă doar o etapă intensivă de kinetoterapie. Pentru a păstra și a amplifica rezultatele obținute în timpul internării, este esențial ca pacientul să continue exercițiile și la domiciliu și să revină periodic pentru internări.
În faza subacută, se recomandă ca pacientul să revină în spital cel puțin o dată la trei luni pentru o sesiune de recuperare, iar în faza cronică, cel puțin de două ori pe an într-un centru specializat. În perioadele dintre internări, pacientul trebuie să lucreze constant, pentru a menține efectele obținute și pentru a-și perfecționa în mod independent funcția motorie.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 7 decembrie 2025
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
23 aprilie 2025
acum 7 luni
1.9 mii
2
Obstretică ginecologie
Dr. Maria Cristina Stoian
Medic specialist în Obstetrică-Ginecologie
7 octombrie 2025
acum 2 luni
6.9 mii
0
Mituri despre sănătate
Dr. Ioana Roman
Medic rezident medicină de familie
9 octombrie 2025
acum 1 lună
7.9 mii
3
Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice
Lector dr. Lygia Alexandrescu
Medic nutriționist
26 noiembrie 2024
acum 1 an
2.0 mii
2
Explorează și articole din celelalte categorii
