0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
10 noiembrie 2025 (acum 8 zile)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Virusul HPV este una dintre cele mai frecvente infecții virale cu transmitere sexuală din lume, dar și una dintre cele mai greșit înțelese. Deși aproape 90% dintre persoanele active sexual intră în contact cu acest virus la un moment dat în viață, puțini știu cum se transmite, cum se depistează corect și, mai ales, ce riscuri reale implică.
Am stat de vorbă cu dr. George Diaconu, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie, care explică pe înțelesul tuturor ce este HPV, de ce nu trebuie asociat automat cu diagnosticul de cancer, care este rolul imunității în combaterea virusului și de ce vaccinarea rămâne cea mai eficientă formă de prevenție.
HPV este acronimul pentru Human Papilloma Virus. Este un virus care, de cele mai multe ori, se transmite prin atingere, skin-to-skin, fiind deci un virus de contact. Dacă vorbim de tulpinile HPV incriminate în partea ginecologică, transmiterea este în special sexuală. Însă, tulpinile care nu au risc oncogenetic sau vreun impact asupra sănătății ginecologice se transmit prin contact skin-to-skin. Negii cutanați, de exemplu, fac parte tot din clasa HPV, dar sunt, de cele mai multe ori, inofensivi.
Dacă vorbim de partea ginecologică, discutăm despre tulpinile de HPV din zona genitală. Avem două mari grupe: o grupă de risc ridicat, care este studiată și documentată și în care avem un procent foarte mare de a crea anumite situații problematice, și cealaltă grupă, care nu creează atât de frecvent aceste probleme. Evit întotdeauna să spun cuvântul acela care sperie pe foarte, foarte multe paciente, pentru că infecția cu HPV prezentă în corp nu va însemna că veți face cancer sau că veți avea cancer, ci este doar o predispoziție a acelui corp care îl are –în anumite momente sau etape ale vieții, în care avem o imunitate scăzută sau o anumită situație particulară –de a putea genera o leziune. Deci sunt niște etape premergătoare până ajunge la cancer. Vorbim de grupa de risc ridicat – high risk – și de grupa low risk.
Infecția cu HPV nu are niciun semn, de cele mai multe ori. Nu poți să știi când ai HPV sau dacă îl ai. Singurul și unicul semn asociat prezenței HPV, pe care oricine îl poate sesiza, sunt acei negi – verucele. În rest, nu îți poți da seama dacă ai sau nu acest virus în corp. Doi la mână: testul PAP nu este un test care poate să spună dacă ai sau nu HPV. Testul PAP depistează dacă există o leziune creată, de cele mai multe ori, de către HPV. Deci, în majoritatea cazurilor, detecția se face doar prin genotipare extinsă HPV, conform protocolului românesc, inclusiv din anul 2024, și abia după aceea se face monitorizarea citologică, adică testarea celulelor de la nivelul colului prin Babeș-Papanicolau.
Dacă vorbim de metodă, nu, este asemănătoare, doar recoltarea este diferită. La femei se face recoltarea de la nivelul vaginului, în sferă colul. La bărbați, de cele mai multe ori, recoltarea se face de la nivelul uretrei.
Aici există două diferențe foarte mari: testarea la bărbat poate să fie superficială. Din cauza anatomiei organului masculin, nu se poate face o recoltare foarte profundă la nivelul uretrei. Niciun bărbat nu va rezista la o recoltare reală, motiv pentru care testarea poate fi superficială. Astfel, un test negativ la bărbat nu înseamnă că el nu are virusul. În schimb, la femei, recoltarea de la nivelul colului și pereților vaginali permite obținerea unui rezultat mult mai relevant.
Eu, personal, nu testez bărbatul în nicio circumstanță. Este o relație de cuplu care trebuie să se bazeze pe sănătatea amândurora, cu testarea partenerei. Dacă partenera are HPV, din punctul meu de vedere medical, într-un cuplu stabil nu este necesar ca bărbatul să se testeze. Asta deoarece testarea la bărbat poate să iasă negativ, iar el nu va urma nici tratament pentru imunitate, nici vaccinare, ceea ce poate duce la discuții inutile în cuplu (infidelitate, suspiciuni legate de relații anterioare). În plus, încărcătura virală de la bărbat nu este controlată și se poate transmite în continuare, fără un beneficiu real pentru femeie.
Nu doar în România, ci la nivel internațional, studiile estimează că 80-90% dintre bărbații și femeile activi sexual sunt purtători de HPV. Doar un mic procent poate să fie și cu testare pozitivă. Deci pot să am o testare în care nu înseamnă că sunt negativi complet la HPV, ci sunt negativi la suprafața testării. De cele mai multe ori, dacă suntem activi sexual și unul dintre parteneri a mai avut o altă relație, 80-90% dintre noi suntem purtători de HPV.
De cele mai multe ori, nu. Studiile actuale nu arată o cauzalitate directă între HPV și infertilitate. Există zone gri în care să fie cauzată de infecția cu HPV. Eu, personal, am cazuri în care am tratat leziunea creată de HPV și, imediat după, a rămas femeia însărcinată. La nivelul colului, HPV poate genera o inflamație care, la unele femei, poate afecta pasajul spermatozoizilor. Dar HPV nu are o cauzalitate directă asupra fertilității. Dacă avem paciente care au făcut un test cu rezultat pozitiv pentru HPV, acestea nu trebuie să se gândească că vor fi infertile. Există foarte multe cauze de infertilitate și HPV-ul nu este una dintre acestea ca și porcent majoritar.
Nu există tratament pentru HPV. Încerc să le explic pacientelor, atât în cabinet, cât și în mediul online, că singurul „dușman” real al HPV-ului este imunitatea.
Dacă vorbim de imunitate –cum o vom stimula, cum o vom ajuta –avem trei mari aliați:
1. Vaccinarea, care oferă o imunitate specifică (nu se folosește ca tratament, ci ca prevenție).
2. Stilul de viață– fără fumat, cu alimentație echilibrată, somn bun și reducerea exceselor.
3. Suplimentele– pot ajuta imunitatea, dar nu există „cel mai bun produs”. E vorba de toleranța individuală: un supliment poate funcționa foarte bine pentru o persoană și deloc pentru alta.
Primul aliat este vaccinarea, al doilea este stilul de viață și, abia pe locul trei, suplimentele și o alimentație care pot să favorizeze imunitatea.
La început, studiile au fost făcute atât pe fete, cât și pe băieți. În România, am avut un decalaj legislativ de implementare, de comunicare, multe alte situații în care se punea accentul foarte mult doar pe vaccinarea fetelor.
HPV este, însă, un dușman și al bărbatului. Pe lângă faptul că bărbatul este vector (va transmite virusul), el va fi și afecta de virus în unele cazuri. Cancerul penian, anal sau orofaringian este dat de către HPV, de cele mai multe ori. Deci băieții pot avea anumite leziuni care pot evolua în astfel de afecțiuni canceroase.
De aceea, vaccinarea este importantă și pentru băieți. Ministerul Sănătății a introdus din 1 octombrie 2025 vaccinarea gratuită pentru fete și băieți până la 26 de ani. Femeile până la 45 de ani beneficiază de vaccin compensat 50%. Poate în viitor vor fi incluși și bărbații pentru a ajuta relația de cuplu în lupta cu HPV-ul.
Beneficiile vaccinării sunt maxime înainte de debutul vieții sexuale. De aceea se pune și foarte mult accent asupra vaccinării copiilor în jurul vârstei de 11 ani, înaintea debutul vieții sexuale cu minim doi-trei ani.
Anticorpii generați de vaccin au un anumit timp de răspuns. Există studii care menționează faptul că până la doi-trei ani poate dura până când au eficiență maximă. Studiile actuale spun că adolescenții își încep viața sexuală în jurul vârstei de 15/16 ani. Făcând vaccinul la 11/12 ani, acesta va fi optim pentru acel copil să dobândească anticorpi, astfel încât la momentul contactului sexual să aibă o imunitate generată de către vaccin. Ulterior, eficiența lui va scădea, mai ales dacă și-au început viața sexuală, dar rămâne un ajutor speficic în această luptă.
La ora actuală, nu există studii clare privind necesitatea repetării vaccinului. Există cercetări la 10 ani după rapel. Personal, recomand rapel doar pacienților care nu au făcut vaccinul cu 9 tulpini (mai vechi erau variante cu 2 sau 5). Este același tip de tehnologie, vaccin artificial, nu conține virus. Momentan, nu se recomandă repetarea de novo a vaccinului, dar în viitor, dacă apar studii noi, putem discuta și despre asta.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 19 noiembrie 2025
Explorează și articole din celelalte categorii
Obstretică ginecologie
Dr. Medi Hornea
Medic specialist în Obstetrică-Ginecologie
16 octombrie 2025
acum 1 lună
2.4 mii
1
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
23 mai 2025
acum 5 luni
2.3 mii
1
Dermatovenerologie
Dr. Teresa Petre
Medic Rezident Dermatovenerologie
9 septembrie 2025
acum 2 luni
3.5 mii
1
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
29 septembrie 2025
acum 1 lună
3.6 mii
0
