De ce poftim după dulciuri în locul unor opțiuni mai sănătoase? Deși totul ține de modul în care creierul nostru procesează gustul și de așteptările pe care le avem față de mâncare, un nou studiu realizat de Universitatea de Stat din Florida (FSU) arată că mai multe regiuni ale creierului sunt implicate în acest proces decât se credea anterior, conform articolului publicat de Medical Xpress.
O echipă de neurologi de la FSU a descoperit că talamusul mediodorsal – o regiune a creierului care nu fusese anterior asociată cu gustul – joacă un rol-cheie în modul în care percepem și anticipăm aromele. Descoperirile oferă o nouă perspectivă asupra felului în care se formează preferințele alimentare și de ce sunt atât de greu de schimbat. Echipa, condusă de profesorul asistent de biologie și neuroștiințe Roberto Vincis, a constatat că neuronii din talamusul mediodorsal răspund atât la detaliile senzoriale ale gustului – cum ar fi dacă un aliment este dulce sau sărat –, cât și la indicii care anticipează gustul. Asta sugerează că această regiune a creierului este implicată nu doar în experimentarea gustului, ci și în prezicerea acestuia. Studiul a fost publicat în The Journal of Neuroscience.
„Talamusul mediodorsal a fost studiat în mod tradițional în legătură cu funcții de ordin superior, cum ar fi procesarea recompensei, luarea deciziilor și integrarea multisenzorială”, a spus Vincis, care este afiliat și cu Institutul de Biofizică Moleculară al FSU. „Din acest motiv, nu era considerat o regiune implicată în procesarea gustului de bază, cum ar fi identificarea tipului de gust sau intensitatea acestuia, mai ales în absența altor simțuri precum mirosul.” Uneori, este suficientă o singură experiență pentru a ne forma obiceiuri alimentare, cum ar fi o preferință sau o aversiune față de anumite alimente, cu efecte de durată asupra nutriției și sănătății noastre.
Echipa a descoperit că talamusul mediodorsal codifică informațiile despre gust chiar și în absența mirosului – o descoperire inedită în domeniul chimiosensibilității și al comportamentului alimentar – și că neuronii din acea regiune răspund diferit la diverse concentrații de gust.
Aceasta indică faptul că talamusul mediodorsal poate distinge nu doar între tipuri de gusturi (dulce vs. amar), ci și între intensități – cum ar fi „dulce, dar nu prea dulce” sau „sărat, dar nu prea sărat” – într-o manieră liniară: pe măsură ce concentrația de sare sau zahăr creștea, unii neuroni își intensificau răspunsul, în timp ce alții îl diminuau.
Cercetătorii au mai constatat că neuronii din talamusul mediodorsal răspund nu doar la gustul propriu-zis, ci și la indicii senzoriali non-gustativi, precum sunete care semnalizează dacă gustul care urmează va fi plăcut sau neplăcut – sugerând că această regiune ajută creierul să se pregătească pentru ceea ce urmează să experimenteze.